Pierderea are un gust amar, chiar si in jocurile copiilor …

Cu vreo doi ani in urma, cunoscandu-mi placerea de a fotografia, domnul barbat si copilul mi-au facut cadou un aparat de fotografiat, un bridge Fuji S5800. E destul de usor de imaginat bucuria si entuziasmul cu care am inceput sa folosesc noul aparat( puteti rade in voie, sunt obisnuita, de la inaltimea celor doua aparate profesionale pe care le poseda, domnul barbat nu avea nicio jena sa rada de cate ori ii spuneam bietului Fuji “aparat” ) . La foarte scurt timp , am plecat in Romania sa-i vad pe ai mei .

Din nenumaratele plimbari pe care le-am facut in timpul vizitei in Romania, una mi-a ramas foarte draga. Treceam pe langa curtea scolii din localitatea X si am vazut un grup de copii jucand fotbal. Ce ocazie mai buna pentru  a testa noul aparat ? Le-am cerut permisiunea sa-i fotografiez si au primit cu bucurie, ba mai mult, mi-au facut o lista cu adresele de  email si m-au rugat sa le trimit  pozele.  Stiindu-se  urmariti, fiecare s-a straduit sa-si puna in valoare talentele, unii prin jocul de fotbal, altii prin acrobatiile pe bicicleta sau prin gimnastica la bara.

Astazi  am regasit intamplator imaginile pe un disc  si  mi-am dat seama ca este cea mai draga “sedinta foto” la care am participat vreodata. Bucuria copiilor de a fi fotografiati , impletita cu bucuria mea de a experimenta si de a le oferi la randul meu  o bucurie, prin imaginile rezultate, ne-au apropiat cumva , iar mie mi-au  lasat in suflet o amintire draga.

Stiu ca sunt imagini de incepator, iar calitatea lor poate ca nu corespunde unor standarde ridicate, dar am sa le postez totusi. Sunt imagini dragi si nu vad de ce le-as ingropa in calculator.

Va urma …

Iubim . Fiecare in felul lui. Iubim posesiv , obsesiv,  distructiv, daruindu-ne total sau partial, cu teama de a nu fi raniti. Iubim cosmic , pamantean,pasiv, naiv, pasional, egoist, generos …

Lumea indragostitilor functioneaza dupa   reguli proprii,  timpul si spatiul capata noi dimensiuni , iar  mizeria lumii exterioare este tinuta dincolo de zidurile ei …

Am  lipsit o perioada destul de lunga si  vreau sa multumesc tuturor celor care m-au vizitat si mi-au scris in tot acest timp.  Sunt cateva luni de cand nu am mai facut nicio  fotografie (marturisesc ca  mi-e foarte greu sa ma obisnuiesc  cu noua scriere,  dupa ce am scris toata viata“nici-o” cu liniuta  de despartire ), dar sper sa recuperez  in perioada urmatoare timpul pierdut. Am ramas datoare cu niste poze de iarna pe care le-am postat la vremea respectiva pe Flickr, dar nu am reusit inca sa le pun si aici.  O  voi face probabil dupa Pasti .

Va doresc tuturor Sarbatori Pascale  fericite si  pline de lumina, pe care sa le petreceti alaturi de oamenii dragi !

P.S. Evident, fotografia nu are nicio legatura cu textul, e doar ceva ce vroiam sa postez demult si acum am regasit-o prin calculator.