Cu vreo doi ani in urma, cunoscandu-mi placerea de a fotografia, domnul barbat si copilul mi-au facut cadou un aparat de fotografiat, un bridge Fuji S5800. E destul de usor de imaginat bucuria si entuziasmul cu care am inceput sa folosesc noul aparat( puteti rade in voie, sunt obisnuita, de la inaltimea celor doua aparate profesionale pe care le poseda, domnul barbat nu avea nicio jena sa rada de cate ori ii spuneam bietului Fuji “aparat” ) . La foarte scurt timp , am plecat in Romania sa-i vad pe ai mei .

Din nenumaratele plimbari pe care le-am facut in timpul vizitei in Romania, una mi-a ramas foarte draga. Treceam pe langa curtea scolii din localitatea X si am vazut un grup de copii jucand fotbal. Ce ocazie mai buna pentru  a testa noul aparat ? Le-am cerut permisiunea sa-i fotografiez si au primit cu bucurie, ba mai mult, mi-au facut o lista cu adresele de  email si m-au rugat sa le trimit  pozele.  Stiindu-se  urmariti, fiecare s-a straduit sa-si puna in valoare talentele, unii prin jocul de fotbal, altii prin acrobatiile pe bicicleta sau prin gimnastica la bara.

Astazi  am regasit intamplator imaginile pe un disc  si  mi-am dat seama ca este cea mai draga “sedinta foto” la care am participat vreodata. Bucuria copiilor de a fi fotografiati , impletita cu bucuria mea de a experimenta si de a le oferi la randul meu  o bucurie, prin imaginile rezultate, ne-au apropiat cumva , iar mie mi-au  lasat in suflet o amintire draga.

Stiu ca sunt imagini de incepator, iar calitatea lor poate ca nu corespunde unor standarde ridicate, dar am sa le postez totusi. Sunt imagini dragi si nu vad de ce le-as ingropa in calculator.

Va urma …